jos cuvintele

… sa mai astept oare sa se decanteze totul in minte si in suflet sau sa scriu exact ce imi vine acum manat de un entuziasm vecin cu bucuria copiilor mici in fata jucariilor? Imi vin in minte atatea bucatele placute de intamplari sau flashuri pe retina din excursia asta incat nici nu stiu din cutie ce sa scot si cum sa exlplic ce sunt. Sunt multe si colorate.

Vreau la concert persona dar simt ca scriu si ganesc ca prin vis acum… somnul imi apasa pe tample si pe frunte si intervine din nou spatiul… si noptile pierdute.

Am adunat atatea “tampenii” in mine zilele, ca si Vera aseara la blazzaj cand baga in gentuta pana si eticheta de pe suc – in semn de amintire sau oboseala crunta .

A fost grozav… I’ll write about it!