Spargeţi oglinzile! Orice obiect cu feţe reflectorizante este interzis.

În timpul procesului de curăţare mila pentru suprafeţe fine este, de asemenea, interzisă. Oricum Totul trebuie să dispară.

Pereţii se decojesc, podelele sunt unsuroase, ferestrele s-au spart, praful ţine loc de aer, tavanul cade pe bucăţi, baile defulează.  Asta nu e loc de locuit!

Să spargem tot, să facem bucăţi, să ardem, să nimicim! Ciocane, barosul, macarale cu greutăţi: orice mijloc de distrugere imediată este folositor.

Puteţi să loviţi, să aruncaţi, să faceţi praf orice obiect abject din această căsă. Cărămizile în sine sunt impregnate cu putoare. Distrugeţi, deci!

Să nu rămână urmă de Tot! Incendiaţi rămăşiţele şi spulberaţi cu jet de aer praful de pe urmă!

Un timp nimic nu se va planta, nimic nu va creşte pe acest teren.

Ingrădiţi şi părăsiţi locul la terminarea lucrării de curăţare.

Privea cu ochii mari, lipsită de orice cuvânt ca reacţie. Şeful de echipă al firmei angajate era uimitor: nu auzise de nici un serviciu de demolări care să îşî facă treaba atât de eficent. Iar omul ăsta era născut pentru aşa ceva! Da, cu siguranţă că e un predestinat. Dintr-o dată şi l-a imaginat îmbrăcat în uniformă de căpitan nazist, drept în poziţie, dictând în stînga, dreapta, sus şi jos acţiunile demolării. Pe măsură ce îşi muta pivirea scârbită de jur împrejur emitea dictatorial ordinele de anihilare. Cât talent… Era fantastic de priceput! Nu îi trebuia mai mult de 0.0000000000001 secunde pentru a înţelege ce paşi trebuiau să urmeze în procesul desfiinţării a ceea ce azi sfârşea să mai fie CASA.  

- Vreau să… vreau la sfârşit să dăm foc. Ştiţi, să ardem tot ce rămâne şi nu putem strânge.

- Clienţii au ocazia să îşi exprime dorinţele în privinţa evacuării la semnarea contractului. … Ideea pirotehnică era prevăzută oricum pentru acest caz. Mirosul personal nu pare să poată fi îndepărtat cu substanţe obişnuite. Vom incinera reziduurile.

*

- Dacă promiteţi să vă ţineţi gura tot drumul… vă putem lua cu maşina până în oraş. Urcaţi!

incep sa ma indepartez cu mintea de coapsa ta, de sexul tau, de mirosul dulceag care m-ar ameti inca…

i double trace with my hand your touch

Vreau la concert persona dar simt ca scriu si ganesc ca prin vis acum… somnul imi apasa pe tample si pe frunte si intervine din nou spatiul… si noptile pierdute.

Am adunat atatea “tampenii” in mine zilele, ca si Vera aseara la blazzaj cand baga in gentuta pana si eticheta de pe suc – in semn de amintire sau oboseala crunta .

A fost grozav… I’ll write about it!

Si sete de joc nebunesc! Sa joace odeiele fara opinci in picere, chiote largi si poalele’n vant… haideti cosite, trentze si tzatze… azi am sa joc in culme de munte! Vant si soare m’or duce in rai, iarba si culmea despice sub mine puhoiul lumesc. Sa rod in picere pamant si placere… sa joc pana cad, ma rup sau ma ard. La naiba cu trentze si corp si cosite… va rup si va cos si astazi si maine… haide, Lelitzo! Zi-i, fato, mladitzo! Zi-i din calcaie ca astazi n-ai fraie.

Sa ma rup in culme de munte de joc si de membrele frante sa cad si sa vad doar Vazduhul.